Featured

First blog post

This is the post excerpt.

Advertisements

This is your very first post. Click the Edit link to modify or delete it, or start a new post. If you like, use this post to tell readers why you started this blog and what you plan to do with it.

post

Iubirea m-a înjunghiat crunt…

Povestea mea începe astfel.

Relația mea s-a născut moartă din start şi asta din cauza distanței şi minciunilor

Acum 5 ani pe vremea când aveam 17 ani, o vârstă la care pentru mine părea totul independent şi fără griji….am ajuns să cunosc un bărbat mai mare cu câțiva ani decât mine care m-a făcut să înțeleg mai bine viața…

Se întâmpla înainte de paşte….eu eram la şcoală aşteptând să înceapă ora şi cum profesoara nu putea să vină, eu în momentul acela de plictiseală m-am hotărât să văd ce mai mişună pe facebook…..desigur, fără facebook nu putem supraviețui (Majoritatea)!

Cum butonam eu pe telefon…că pe vremea aia în 2012 eu aveam telefon cu butoane, am primit un mesaj de la un bărbat…şi ce bărbat!

Arăta foarte bine, avea părul lung până la baza umerilor cârlionțat, ochii căprui şi pielea creolă..clar, era un bărbat frumos.

La început am avut amândoi o conversație foarte spumoasă în care vorbeam vrute şi nevrute.

După o, oră jumătate de conversație la un moment dat i.am spus asta:

Eu:-Scuze, dar nu vreau să te țin mult la vorbă, nu vrea să te fac să îți neglijezi iubita şi să nu stai cu ea.

El:-Iubită????Oh, nu!Eu sunt însurat şi am şi un copilaş.

În momentul acela am rămas stană de piatră şi am început să tremur.Îmi era frică!

Îmi era frică!…Eu în viața mea nu am vorbit cu oameni însurați şi mai mari decât mine şi nici nu vroiam să fac asta!

Primul impuls era să îl blochez să nu mai aibă ce vorbi cu mine….dar m-am oprit, deoarece vroiam să văd ce zice.

Mi-a scris să nu mă speri…vroia doar să fim prieteni şi să ne înțelegem.

La început nu vroiam sub nici o formă dar m-am gândit şi am vrut să văd ce iasă.

Zis şi făcut, am acceptat să fim prieteni..pe parcurs totul a fost OK.

Vorbeam foarte mult, am observat că avem foarte multe lucruri în comun..ne trimite-am poze oriunde eram sau ce făceam…ne trimite-am poze până şi cu ce facem de mâncare….ne înțelege-am bine şi eram apropriați…cam foarte aproprați.

A venit şi ziua în care trebuia să mergem la….

CONTINUAREA ÎNCĂ TREBUIE AŞTEPTATĂ…